Se regăseşte in masca personalitatii exprimat prin rolurile jucate in fiecare zi sau moment. Noi suntem buni, suntem inţelegători, suntem solidari, suntem empatici, nicidecum că asta simţim de fiecare dată sau că avem disponibilitatea necesară, sau că asta gândim măcar, dar avem nevoie să fim acceptaţi, să ii facem pe cei din jur să creadă că suntem cum se aşteaptă ei. Invăţăm de mici, să ne prefacem, să minţim, să păcălim, să manipulăm.
Invăţăm să fim toleranţi cu cei agresivi sau să fim agresivi cu cei care ne deranjează, invăţăm să ne impunem punctul de vedere fără a ţine seama de cei din jur, invăţăm tot ce este necesar pentru a ne fi bine, dar binele este subiectiv şi subiectivi sunt şi cei ce ne invaţă ce este binele. Insa invăţăm mai ales să nu spunem ce gândim.
De ce ? pentru că suntem mici, nu avem cunoştinţe,experienţă sau nu inţelegem, sau să spunem, dar să avem grijă cum, să nu supărăm. Şi incet, incet ajungem să râdem la glume pe care le considerăm seci, să spunem “da” când de fapt vrem să spunem “nu”, să avem comportamente in care nu ne regăsim, trăind stări de discomfort, să susţinem idei cu care nu suntem de acord.
Din păcate, cele descrise mai sus, sunt considerate a fi valori ce ne ajută să ne descurcăm in societate. Ce este rău in ai da omului dreptate, chiar dacă tu ştii că nu are? De ce să te porţi altfel decât ei? De ce să nu ne prefacem, mai ales când avem puţin de câştigat? Să ne prefacem că inţelegem comportamente, că le tolerăm sau că ajutăm? Că aşa e frumos? Că aşa e bine? Sau necesar? Sau că ne este frică să nu fim judecaţi, condamnaţi sau etichetaţi, de către cei din jur pentru ceea ce gândim, spunem sau facem? Dar cum rămâne cu noi? Oare nu ajungem la un moment dat să nu mai ştim cine suntem? Ce ne dorim? La ce valori ne raportăm? Oare nu ne “dezintegrăm”?
Ajungem să facem alegeri in viaţă ca apoi să descoperim că alegerea noastră nu prea ne aparţine, că visele ne-au fost furate şi inlocuite iar credinţele schimbate.
Vom ajunge să descoperim că purtăm o haină care nu ne aparţine şi este incomodă .
Tocmai de aceea, “felul in care sunteţi priviţi de către ceilalţi, e problema lor, felul in care vă raportaţi la cum vă privesc alţii, ar fi problema voastră”., acest citat nu-mi aparţine.